miercuri, 11 ianuarie 2017

Prejudecatile ne otravesc ! ba chiar ne ucid de vii, si traim morti!

    Superba punere in valoare a omului "nerealizat" a "looserului", a omului"simplu" pe langa care de multe ori , trecem si nu dam "doi bani" , pentru ca suntem bogati , sau scoliti , sau....parveniti
    

       Suntem plini de prejudecati; de unde le avem ? In primul rand de la parintii si educatorii nostri. Cand suntem mici nu avem bariere sociale, nu judecam copiii dupa rasa, sex, note sau averea familiei; dar incet aceasta respingere sociala pe ideea ca omul scolit sau bogat e mai valoros, daca nu e "mostenire" de familie, e judecata parintilor care vor sa ne "motiveze" sa devenim "cineva". Acel tipar "copile daca nu inveti ajungi "gunoier sau femeie de servici , sau ai sa speli borcane", pe de o parte te pune pe mecanismele de lupta , "nu vreau sa devin gunoier" adica iti da adrenalina intr-o doza crescanda, pe de alta parte iti insamanteaza ideea ca gunoierul sau femeia de servici, sau 'saracul" sunt sub demnitatea de om. Si sunt sigura ca sunt mult mai multi iubitori de caini sau pisici decat de gunoieri, femei de servici,oameni "simpli".Asa si rasismul se mosteneste si se invata din familie; mentalitatile, prejudecatile parintilor, pe langa ca ne deformeaza adevarul despre noi insine, ajung sa ne imbolnaveasca; in plan emotional, ne anxieteaza, si ne strica relatia cu noi insine si cu aproapele ; ne desconsideram sau desconsideram pe altii, ca sa ne simtim mai bine cu noi;

    Cel mai cutremurator caz langa care am trait momente amestecate de fericire si disperare , este al dragei mele Tudorita; mama ei, "om simplu" isi dorea ca fetele sa devina "cineva" ; si acest program de lupta s-a declansat in fata pentru a-si asculta/ ferici mama.Ca si copil poti sa iti doresti asta , sa iti faci parintii fericiti pentru ca ii iubesti si ti-e mila sa ii vezi nefericiti din cauza ta: vrei sa le pui zamebtul pe buze si tragi de tine, izi bate inimioara, simti ca te trece la baie, transpiri in palme pentru un "10"...Sau iti e frica de manifestarea nefericirii lor , in caz ca ii dezamagesti: te resping, te cearta , te compara cu fratele tau, activand un conflict fundamental(Cain si Abel). Sau te compara cu alti copii , colegi sau neamuri, sau cu ei insisi ca si copii in caz ca erau "buni" .Altfel tind sa ascunda adevarul despre faptul ca ei insisi au avut un esec, pe care nu l-au putut prelucra si incearca sa "se repare" prin tine .




. ..Tudorita s-a luptat sa devina "cineva".Cu greu a ajuns"cineva",daca a fi contabila inseamna sa fii "cineva". Dar oare doctor , inginer, academician, laureat Nobel,inseamna sa fii "cineva"? Inseamna , pentru mama care era bucatareasa, si chiar si pentru unii dintre no! Contabila ajunse!Dar mai apoi a stat cinci ani in genunchi in rugaciuni ca sa obtina un post de contabila la o corporatie, in timp ce era bolnava de cancer deja. 
   Cand a obtinut postul , in mod ironic boala era atat de avansata incat a trebuit sa se pensioneze de boala. La 33 de ani...( nu  mai bine bucatareasa?) 
   Tot in mod ironic, si-a descoperit  un talent nebanuit, si a inceput sa viseze o viata fericita, fara stress, fara lupta , in tihna.

   O viata in fericire si tihna! intelesese ca exista asa ceva, si o dorea. Dar prea tarziu!

   Testamentul ei: scrisoare de atentionare! Il deschide aici si acum!    Sa invatati voi parinti si voi copii !!!
   Daca va intrebati cum sa faceti?! Un psihoterapeut de geniu, care a depus marturie propria viata ca E calea si ca spune Adevarul, ne invata: "iubeste-te pe tine insati!" ca sa ai masura iubirii de aproap si "nu(te) judeca!", ne da parabola talantilor, a caror necultivare, ne arunca afara din cetate, din regatul inetrior, in prada lupilor, a prejudecatilor despre altii , a nesigurantei proprii , a ingroparii sinelui necercetat, necultivat...
   Dar ce talanti avem , unii ii descopera prea tarziu , unii niciodata!sau sunt unii care ii descopera dar sunt impiedicati sa ii cultive: "cum sa traiesti "din asta"?! "fa-te mama avocat!(sau doctor sau...)
...ah! intrebarea cu privire la sens?! cine stie ce prostie o mai fi si aia?!...






Sus e realitate , jos e regie!

Clipul ne responsabilizeaza pe noi ca indivizi...
Dar realitatea de mai sus arata ca nu e simplu sa rupi tiparele, programarea de acasa; e ceva ce te depaseste; daca ar fi simplu , toti am fi liberi , in timp ce doar o fractiune minuscula suntem; dar dispusi sa va invatatm, sa crestem pana la o masa critica , din care nivelul de constiinta colectiva se schimba pe nesimtite ; si toata lumea va putea fi fericita.AMEN!

Tudorita eu te urmaresc cu sufletul si in gand! si te simt! si iti multumesc ca ne-ai impartasit, si sper sa ne impartasim cu totii din acelasi Adevar!

Un comentariu: