Prejudecatile ne otravesc ! ba chiar ne ucid de vii, si traim morti!

    Superba punere in valoare a omului "nerealizat" a "looserului", a omului"simplu" pe langa care de multe ori , trecem si nu dam "doi bani" , pentru ca suntem bogati , sau scoliti , sau....parveniti
    

       Suntem plini de prejudecati; de unde le avem ? In primul rand de la parintii si educatorii nostri. Cand suntem mici nu avem bariere sociale, nu judecam copiii dupa rasa, sex, note sau averea familiei; dar incet aceasta respingere sociala pe ideea ca omul scolit sau bogat e mai valoros, daca nu e "mostenire" de familie, e judecata parintilor care vor sa ne "motiveze" sa devenim "cineva". Acel tipar "copile daca nu inveti ajungi "gunoier sau femeie de servici , sau ai sa speli borcane", pe de o parte te pune pe mecanismele de lupta , "nu vreau sa devin gunoier" adica iti da adrenalina intr-o doza crescanda, pe de alta parte iti insamanteaza ideea ca gunoierul sau femeia de servici, sau 'saracul" sunt sub demnitatea de om. Si sunt sigura ca sunt mult mai multi iubitori de caini sau pisici decat de gunoieri, femei de servici,oameni "simpli".Asa si rasismul se mosteneste si se invata din familie; mentalitatile, prejudecatile parintilor, pe langa ca ne deformeaza adevarul despre noi insine, ajung sa ne imbolnaveasca; in plan emotional, ne anxieteaza, si ne strica relatia cu noi insine si cu aproapele ; ne desconsideram sau desconsideram pe altii, ca sa ne simtim mai bine cu noi;

    Cel mai cutremurator caz langa care am trait momente amestecate de fericire si disperare , este al dragei mele Tudorita; mama ei, "om simplu" isi dorea ca fetele sa devina "cineva" ; si acest program de lupta s-a declansat in fata pentru a-si asculta/ ferici mama.Ca si copil poti sa iti doresti asta , sa iti faci parintii fericiti pentru ca ii iubesti si ti-e mila sa ii vezi nefericiti din cauza ta: vrei sa le pui zamebtul pe buze si tragi de tine, izi bate inimioara, simti ca te trece la baie, transpiri in palme pentru un "10"...Sau iti e frica de manifestarea nefericirii lor , in caz ca ii dezamagesti: te resping, te cearta , te compara cu fratele tau, activand un conflict fundamental(Cain si Abel). Sau te compara cu alti copii , colegi sau neamuri, sau cu ei insisi ca si copii in caz ca erau "buni" .Altfel tind sa ascunda adevarul despre faptul ca ei insisi au avut un esec, pe care nu l-au putut prelucra si incearca sa "se repare" prin tine .

. ..Tudorita s-a luptat sa devina "cineva".Cu greu a ajuns"cineva",daca a fi contabila inseamna sa fii "cineva". Dar oare doctor , inginer, academician, laureat Nobel,inseamna sa fii "cineva"? Inseamna , pentru mama care era bucatareasa, si chiar si pentru unii dintre no! Contabila ajunse!Dar mai apoi a stat cinci ani in genunchi in rugaciuni ca sa obtina un post de contabila la o corporatie, in timp ce era bolnava de cancer deja. 
   Cand a obtinut postul , in mod ironic boala era atat de avansata incat a trebuit sa se pensioneze de boala. La 33 de ani...( nu  mai bine bucatareasa?) 
   Tot in mod ironic, si-a descoperit  un talent nebanuit, si a inceput sa viseze o viata fericita, fara stress, fara lupta , in tihna.

   O viata in fericire si tihna! intelesese ca exista asa ceva, si o dorea. Dar prea tarziu!

   Testamentul ei: scrisoare de atentionare! Il deschide aici si acum!    Sa invatati voi parinti si voi copii !!!
   Daca va intrebati cum sa faceti?! Un psihoterapeut de geniu, care a depus marturie propria viata ca E calea si ca spune Adevarul, ne invata: "iubeste-te pe tine insati!" ca sa ai masura iubirii de aproap si "nu(te) judeca!", ne da parabola talantilor, a caror necultivare, ne arunca afara din cetate, din regatul inetrior, in prada lupilor, a prejudecatilor despre altii , a nesigurantei proprii , a ingroparii sinelui necercetat, necultivat...
   Dar ce talanti avem , unii ii descopera prea tarziu , unii niciodata!sau sunt unii care ii descopera dar sunt impiedicati sa ii cultive: "cum sa traiesti "din asta"?! "fa-te mama avocat!(sau doctor sau...)
...ah! intrebarea cu privire la sens?! cine stie ce prostie o mai fi si aia?!...

Sus e realitate , jos e regie!

Clipul ne responsabilizeaza pe noi ca indivizi...
Dar realitatea de mai sus arata ca nu e simplu sa rupi tiparele, programarea de acasa; e ceva ce te depaseste; daca ar fi simplu , toti am fi liberi , in timp ce doar o fractiune minuscula suntem; dar dispusi sa va invatatm, sa crestem pana la o masa critica , din care nivelul de constiinta colectiva se schimba pe nesimtite ; si toata lumea va putea fi fericita.AMEN!

Tudorita eu te urmaresc cu sufletul si in gand! si te simt! si iti multumesc ca ne-ai impartasit, si sper sa ne impartasim cu totii din acelasi Adevar!

...in caz ca te intrebi"ce-a fi cu copilul meu?!"

...si de ce te intrebi? din frica! Pentru ca ai facut copii, nepregatit fiind pentru orice copil; decat poate pentru unul sanantos si cuminte, sfant , care sa nu iti dea batai de cap. Nici tie , nici celor carora li-l incredintezi. Nici tuturor celor carora li te adresezi pentru "binele lui": educatoare, invatatori, profesori, doctori, preoti, psihologi..  

    Mi s-a cerut un interviu despre copiii generatiei Y, si porbabil se astepta altceva de la mine , incat nu a mai fost publicat
    Iata ca il public eu, aici si acum ; daca veti fi parinti care va veti zburli la aceasta perspectiva , fiti corecti si "share-uiti" acest articol copiilor vostri, caci au si ei dreptul sa se simta luati in calcul in aprecierea relatiei parinte copil; s-ar putea sa nu o faceti din frica; frica de a va confrunta cu intrebarea daca nu cumva asa e, daca nu cumva ati facut copii din mentalitate si egoism; si daca raspunsul este da, am facut copii din egosism si din mentalitate sau din instinct , sau din accident (sex neprotejat, sa le zicem pe nume),atunci s-ar putea sa apara o noua frica. Una , mai multe...dar daca cel putin ati discuta despre astea cu ei, s-ar putea intampla multe...ati putea ajuge de la un act inconstient, conditionat, sa ii iubiti neconditionat; caci ceea ce din pacate numim iubirea de parinte este mai mult un atasament si o iubire egoista...si daca nu ma credeti: ia ganditi-va femei nascatoare de copii:cand impingeati in chinurile facerii, de a cui durere tipati?


  "Daca este vreo problema aceasta generatie , atunci este plurifactoriala; eu cred insa ca este o cale spre insanatosirea neamului omenesc. Mentalul individului este fara doar si poate determinat de genetica , de modele , de educatie in primii ani de viata; desigur conteaza apoi experientele si mediul (social , politic , economic…) Adica ar fi bine sa o luam de la “Adam si Eva” . “Produsul de conceptie” depinde de genetica precum si de nivelul de dezvoltare personala al genitorilor; deci daca vorbim de generatia aceasta , vorbim de fapt despre generatia anterioara (si tot asa, pana unde am spus). Acesti tineri Y rup tiparele; adica ies din mentalul colectiv , din tiparele de gandire conform carora pana la o varsta trebuie sa te asezi la casa ta , sa faci copii si sa ai respondabilitati! Este poate pentru prima data cand conflictul dintre id si superego, dintre ce vreau si ce trebuie sa fac, se pune in discutie pe scara larga. “Cresteti si va inmultiti!” Adica nu faceti copii din mentalitatea altora , ci din spiritul vostru liber! Este ceea ce de-alungul omenirii nu s-a intamplat; omenirea nu e crescuta spiritual; abia incepe sa creasca. Ce presupune cresterea? Autocunoastere.Intelegere de sine.Acceptare de sine. Iubire de sine. Integrarea partilor “bune si rele”! asta inseamna crestere. Si iubire de sine. Ca mai apoi sa ne putem iubi...copilul, neconditionat.

   Fiecare individ are o iluzie atat despre sine cat si despre “celelalt”, pana nu incepe acest proces de autocunoastere. Adica “eu” este reprezentarea mea mentala despre mine insami , nu sunt eu insami. Iar reprezentarea mea despre mine insumi,o fac in mintea mea, care azi zice una, maine alta…asa fac si cu iubitul si cu copilul. Iubirea este o iluzie intre muritori; oamenii isi declara iubire si peste trei luni se uarsc de moarte! Asa si fata de copii , ii iubesti mici ,cand sunt ca papusile , iar cum incep sa se manifeste si sa te contrarieze …ii respingi sub diferite forme. Totul e o reprezentare mentala , o iluzie , o masca , pana cand nu incepem sa cautam primar adevarul despre noi insine. De acolo incolo incepe spiritualitatea , de acolo incolo poti sa faci copii fara sa te “hranesti” cu ei.Pentru ca da , facem copii ca sa ne “hraneasca”.In laboratorul de analize, se pune pe o placa un  mediu de cultura (care e sursa de hrana)  si sangele , urina , fecalele, scuipatul, in care vrei sa stii ce microbi sunt. Care sunt  microscopici; cand devin vizibili? cand s-au inmultit cu milioanele si devin vizibile culturile lor, atunci stii ce microb este . Copiii pot fi uneori "mediul de cultura din laboratorul nostru mental , mediu  pe care insamantam micobii nostri mentali,  urmarindu-i cum cresc ;  nu copiii, ci virusii si bacteriile cu care am fost la randul nostru infestati; da , e intrigant ce spun; dar asa suntem toti , infestati, ni se insurubeaza idei si tipare de gandire care mai apoi ne blocheaza libertatea. Caci ce gandim devine , creier, structura. Trebuie sa va spun ca si coprul nostru fizic contine de 10 ori mai mult ADN strain (bacterii, virusi, paraziti , ciuperci) decat ADN porpriu...pe langa acest material genetic strain cu care convietuim , mai avem si o genetica mentala virusata, care ne instraineaza de noi insine. Mintea este si ea codificata in gene , pe care le transmitem. Si pentru ca de o vreme incoace este mai trendy Buddha decat Iisus, va spun vorba lui:  "dusmanul ce mai mare al omului , e mintea lui".
   Fiul meu, etichetat si el, la 13 ani,  mi-a spus ceva ce merita sa citez,ceva pe care pot lucra, desi nu stiu daca s-ar mandri cu asta
                    
   "SARPELE BIBILC ESTE CORDONUL OMBILICAL"_ Anton Rotaru (meditati!)

    Cresteti si va inmultiti! Adica nu faceti copii din mentalitate , ci din spiritul vostru liber! Nu din tipare de gandire , ci din libertate. Nu din tipare , din prejudecati sau din instinct. Ci de cand sunteti constienti sau in constiinta. Pentru ca tiparele , adica mentalitatea este colectiva si automata. Spiritualitatea este atunci cand omul isi pune problema (filososfica), daca valoarea colectiva este si cea personala; adica , mai precis , daca nu cumva a face copii este o prejudecata, ceva ce trebuie facut! Daca e un tipar, un “must do”sau un instinct ce trebuie implinit, pana aici nu e nimic personal adica ce tine de persoana (de Sine) ci de masca (persona) . Exista o diferenta intre a face si a creste copii in favoarea speciei, a societatii si a sistemelor- adica pentru rolul in lume si societate (persona , masca sociala) , si a face copii ca experientiere a Sinelui, a iubirii de Sine, a impartasirii Sinelui.Veti spune  ca oamenii aduc copii din iubire; ce fel de iubire? Oamenii aduc pe lume copii din egoism ; ca sursa de “hrana” ; isi hranesc sufletul cu copiii pe care ii fac, asta in cel mai bun caz; Dar copiii nu sunt papusi; decat daca parintii ii fac din dorinta de a implini jocul de-a mama si de-a tata; Am spus in cel mai bun caz, e o dorinta de a ne bucura viata cu copii (hrana pentru ego). Sunt si parinti care fac copii de "gura lumii" sau sa nu genereze suspiciuni cum ca ar fi "bolnavi si nu pot avea copii", caci in mentalul colectiv , e rusine sa fii bolnav, e rusine sa nu poti ceva . Sau ca sa isi umple golul singuratatii- tot hrana. Sau ca sa “fixeze” barbatul de femeie , sau ca sa “repare” o iubire ce nu mai merge. Sau ca sa aiba primul copil un frate… Sau ca sa aiba cine ii ingriji la batranete; sau sa fie si cineva mai “rasarit in familie” , un doctor, inginer , contabil ceva cu care sa ne laudam la neamuri;

 Daca pe oceanul colectiv , e adus copilul de parinti intr-o barcuta, iar parintii nu vad malul , n-au vasle , n-au busola si n-au harta…in cazul parintilor debusolati , copiii sunt pe langa sursa de hrana , in pericolul de a nu se regasi niciodata; de a fi respins si de a se respinge mereu pe Sine , si pe “celalalt”. Abia un om in contact cu Sinele poate sa iubeasca, sa inteleaga si sa ierte. Iar din iubire sa procreeze liber , nu din mentalitatea colectiva. Omenirea incepe sa devina sanatoasa; adica daca pana in urma cu o generatie toata lumea s-a construit pe frica , acum se schimba incet ceva ; tiparele de gandire incep sa se rupa!

 Mie imi place simplu spus : “I’m the one that has to die when it’s time for me to die, so let me live my life, the way I want to.” – Jimi Hendrix

Well, I stand up next to a mountain
And I chop it down with the edge of my hand
Well, I stand up next to a mountain
Chop it down with the edge of my hand
Well, I pick up all the pieces and make an island
Might even raise just a little sand
Cause I'm a voodoo child
Lord knows I'm a voodoo child 

I didn't mean to take you up all your sweet time
I'll give it right back to you one of these days
I said, I didn't mean to take you up all your sweet time
I'll give it right back to you one of these days
And if I don't meet you no more in this world
Then I'll, I'll meet you in the next one
And don't be late, don't be late
Cause I'm a voodoo child
Lord knows I'm a voodoo child
I'm a voodoo child


www.mayarotaru.ro


www.mayarotaru.ro

Patul de moarte sa mi-l astearna Iisus!

   Nobel pentru literatura! Poate multi oameni de litere se stramba la aceasta apreciere a genialului muzician Bob Dylan, laureat anul acesta!  
Dar cred ca pentru unii, aceste versuri rezoneaza  mai profund decat slujbele si rugaciunile preotilor sau ale credinciosilor. 

...so I can die easy
Jesus, gonna make up
my dying bed.
(...ca sa pot muri usor , Iisus imi va asterne patul mortii)

   Mama iti asterne patul inainte sa vii pe lume si mai apoi cand esti mic, pana cand iti spune "treci si fa-ti patul!". Iubita sau nevasta iti face patul, la inceput mai cu drag, dar mai apoi, de multe ori manioasa sau obosita!Tu femeie iti asterni singura patul.Tu barbat singur iti faci patul,daca n-are cine. De multe ori, ca sa nu mai trebuiasca asternut, ramane asa, pana nu te cearta cineva ca esti "putoare" sau pana vine cineva in vizita... Ei! "in your time of dying", cine  iti poate asterne patul , ca sa mori mai usor, crestine? sau daca esti parinte, copil, iubit, sau frate cine te poate ajuta sa asterni patul de moarte mai usor copilului, parintelui, iubitului sau fratelui?

  Probabil elitele literare nu au un orgasm intelectual la poezia lui Dylan ,dar ma bucur ca pentru noi muritorii, nu putini la numar, Dylan a fost premiat.Acest  vers minunat, se adauga in lista mea de "facilitatori de a muri " 

"Deşi tristă, o moarte anunţată e de dorit uneia năprasnice; în timp ce spectacolul propriei naşteri e aprioric pierdut, spectacolul propriei morţi anunţate poate fi gustat diferit. Dacă te pregăteşti potrivit, din angoasantă, moartea poate să devină plăcută, chiar fascinantă; poate să se petreacă cu pace şi bucurie"                                                                                                    maya rotaru-  Psihoduh-Jurnalul unei incomode

Well, in my time of dying don't want nobody to mourn
All I want for you to do is take my body home
Well, well, well, so I can die easy
Well, well, well
Well, well, well, so I can die easy
Jesus gonna make up, Jesus gonna make up
Jesus gonna make up my dying bed

Well, meet me Jesus, meet me, meet me in the middle of the air
If these wings should fail me
Lord, won't you meet me with another pair?
Well, well, well, so I can die easy
Well, well, well
Well, well, well, so I can die easy
Jesus gonna make up, Jesus gonna make up
Jesus gonna make up my dying bed




nici Led Zeppelin nu suna rau ...